înțelepție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNȚELEPȚÍE, înțelepții, s. f. (
Înv.) Înțelepciune, prudență. – Din
înțelept +
suf. -ie.înțelepție (Dicționaru limbii românești, 1939)înțelepțíe f.
Vechĭ. Înțelepcĭune.