înșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I.
Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva;
p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. –
În + șurub.înșuruba (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înșuruba, înșurubez v. t. 1. a avea contact sexual cu o femeie.
2. (
pol.) a condamna la închisoare.
3. a bate foarte rău.
4. a imobiliza, a anihila.
înșuruba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înșurubá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înșurubeáză