înșelătorie - explicat in DEX

înșelătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȘELĂTORÍE, înșelătorii, s. f. Faptă a celui care înșală; înșelăciune. – Înșelător + suf. -ie.

înșelătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
înșelătoríe f. Înșelăcĭune. Escrocherie, șarlatanie: înșelătorie la joc, la loterie.

înșelătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înșelătoríe s. f., art. înșelătoría, g.-d. art. înșelătoríei; pl. înșelătoríi, art. înșelătoríile

înșelătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înșelătorie f. înșelăciune, mai ales la joc.