înălbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV.
Tranz. A face să devină alb. ♦
Intranz. și
refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [
Var.: (
reg.)
nălbí vb. IV] –
În + albi.înălbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înălbí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înălbésc, imperf. 3
sg. înălbeá; conj. prez. 3
să înălbeáscăînălbi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înălbi v.
1. a albi:
câte oase au înălbit! POP.;
2. a se face alb:
se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V.
nălbi.