înăcri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) acri;
p. ext. a (se) strica, a (se) altera;
fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊
Expr. (
Refl.)
A i se înăcri (cuiva
sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. –
În + acru.înăcri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înăcrí (a ~) (
pop.)
(î-nă-cri/în-ă-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înăcrésc, imperf. 3
sg. înăcreá; conj. prez. 3
să înăcreáscăînăcrì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înăcrì v. a acri; fig.
mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].