înzăuat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNZĂUÁT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (
Înv.) Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [
Pr.:
-ză-uat. –
Var.:
înzeuát, -ă adj.] –
În + za + suf. -al.înzăuat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înzăuát adj. m.,
pl. înzăuáți; f. înzăuátă, pl. înzăuáteînzăŭat (Dicționaru limbii românești, 1939)înzăŭát, V.
înzălez.