învălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦
Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora.
2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [
Prez. ind. și:
învăluiésc] –
În + val + suf. -ui (influențat semantic de
văl).
învălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învăluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. învắlui, 3
învắluie, imperf. 3
sg. învăluiá, conj. prez. 1 și 2
sg. să învắluiînvăluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învăluì v.
1. a înveli;
2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V.
val (de pânză, de mare)].