învăluitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLUITÓR, -OÁRE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părțile.
2. (
Mil.) Care încercuiește, care împresoară inamicul. [
Pr.:
-lu-i-] –
Învălui +
suf. -tor.învăluitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învăluitór (-lu-i-)
adj. m.,
pl. învăluitóri; f. sg. și
pl. învăluitoáre