învrăjbitor - explicat in DEX

învrăjbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.

învrăjbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învrăjbitór adj. m., s. m., pl. învrăjbitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoáre

învrăjbitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învrăjbitor a. și m. care învrăjbește.