învinovățì - explicat in DEX

învinovăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

învinovăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învinovățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 să învinovățeáscă

învinovățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învinovățì v. a (se) face vinovat.