învingător - explicat in DEX

învingător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.

învingător (Dicționaru limbii românești, 1939)
învingătór, -oáre adj. și s. Care învinge orĭ a învins, victorios.

învingător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoáre

învingător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învingător a. și m. care învinge.