învineți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVINEȚÍ, învinețesc, vb. IV.
Refl. și
intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦
Tranz. A face cuiva vânătăi, lovindu-l. –
În + vânăt.învineți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învinețí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învinețésc, imperf. 3
sg. învinețeá; conj. prez. 3
să învinețeáscăînvinețì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învinețì v. a (se) face vânăt.