învigora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. –
În + vigoare.învigora (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it.
învigorare].
învigora (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it.
invigorare)