înveșnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [
Var.:
învecinicí vb. I] –
În + veșnic.înveșnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înveșnicí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înveșnicésc, imperf. 3
sg. înveșniceá; conj. prez. 3
să înveșniceáscă