înveriga (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înverigá,
înveríg, vb. I (înv.)
1. (despre obiecte) a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă (roata, fluierul).
2. (despre oameni) a pune, a lega în verigi (în lanțuri).
3. a înconjura, a asedia o cetate.
înveriga (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNVERIGÁ, înverig, vb. I.
Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din
în- +
verigă.înverigà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înverigà v. a lega în verige de fier:
a înveriga o roată.