înveninà - explicat in DEX

învenina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

învenina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză

înveninà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].