învecinici(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNVECINICÍ vb. IV. v. înveșnici.
învecinicì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) învecinicì v. a eterniza: blândețe învecinicită de penelul lui Rafael NEGR. [V. vecinic].