învechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV.
Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. –
În + vechi.învechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!învechí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se învechéște, imperf. 3
sg. se învecheá; conj. prez. 3
să se învecheáscăînvechi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învechí v.
1. a se face vechiu, a se uza;
2. a ieși din uz.