întărâta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I.
1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦
Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [
Var.: (
pop.)
întărá, întârtá vb. I] –
Lat. *
interritare.întărâta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întărâtá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întărấtăîntărâtà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întărâtà v
1. a ațâța rău:
a întărâta poporul; 2. a se mânia foarte. [Cf. lat. vulg. INTERRITARE, din INTERRITUS, nesperiat, îndrăzneț].