întărnița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRNIȚÁ, întărnițez, vb. I.
Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. –
În + tarniță.întărnița (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)întărnițá, vb. tranz. – A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea 1924 I: 162). – În- + tarniță „șa„.
întărnița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întărnițá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
întărnițeáză