întârzià - explicat in DEX

întârzia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

întârzia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întârziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întấrzii, 3 întấrzie (-zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (-zi-ind); conj. prez. 3 să întấrzie

întârzià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].