întâlnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTÂLNITÚRĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. –
Întâlni +
suf. -tură.întâlnitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)întâlnitúră,
întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.)
1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență.
2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.
întâlnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întâlnitúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. întâlnitúrii; pl. întâlnitúri