întâlni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla în prezența cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct.
2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva.
3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcții negative) A da peste..., a avea parte de...
4. Tranz. și
refl. A (se) găsi, a (se) afla.
5. Tranz. și
refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă. –
În + tâlni (
Înv. „a întâlni”, probabil <
magh.).
întâlni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întâlní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întâlnésc, imperf. 3
sg. întâlneá; conj. prez. 3
să întâlneáscăîntâlnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întâlnì v.
1. a găsi în drum pe cineva sau ceva (fără a căuta):
l’am întâlnit ieri; 2. a se ajunge în cale:
ne-am întâlnit pe teren. [Vechiu-rom.
tălni = ung. TALNI; sensul 3 după fr.
rencontrer].