întâietate - explicat in DEX

întâietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.

întâietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întâietáte s. f., g.-d. art. întâietắții

întâietate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întâietate f. primul rang, supremație.