întunericime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ÎNTUNERICÍME,întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime.
întunericime(Dicționaru limbii românești, 1939) întunericíme f. Rar. Întunecime. – Vechĭ și -erecime.