întunerec(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.
întunerec(Dicționaru limbii românești, 1939) 2) întunérec, a -á v. tr. (lat. întenébrico, -áre, de unde s´a făcut *intinerec, apoĭ întu- după întunec, care are acelașĭ înț. Vechĭ. Întunec. – Ps. S. a unturereca1.