întruni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din
întruna.întruni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!întruní (a ~) (în-tru-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întrunésc, imperf. 3
sg. întruneá; conj. prez. 3
să întruneáscăîntrunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrunì v.
1. a uni într’una;
2. a se strânge la un loc.