întroloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (
Reg.)
1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni.
2. Tranz. și
refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba.
3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [
Var.:
întrulocá, întorlocá vb. I] – Din
într-un loc.întrolocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrolocà v. a se strânge într’un loc:
se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din
întru și
loc).