întroieni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [
Pr.:
-tro-ie-] –
În + troian.întroieni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întroiení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întroienésc, imperf. 3
sg. întroieneá; conj. prez. 3
să întroieneáscăîntroienì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întroienì v. a acoperi cu troiene de zăpadă.