întrețese (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III.
Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦
Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură). –
Între1- + țese.întrețese (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTREȚÉSE vb. III. tr. A amesteca, a împestrița o țesătură cu fire de altă culoare. ♦
tr. A străbate în toate direcțiile. ♦
refl. A se încrucișa, a se amesteca strâns. [P.i.
întrețés, conj.
-țeasă. / după fr.
entre-tisser].
întrețese (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTREȚÉSE vb. I. tr. a amesteca o țesătură cu fire de altă culoare. ◊ a străbate în toate direcțiile. II. refl. a se încrucișa, a se împleti strâns. (după fr.
/s'/entre-tisser)
întrețese (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrețése (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întrețés, 3
sg. întrețése, 1
pl. întrețésem, perf. s. 1 sg
întrețesúi; conj. prez. 3
să întrețeásă; part. întrețesútîntrețese (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrețese v. a țese printre alte lucruri.