întretăia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I.
Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [
Pr.:
-tă-ia] –
Între1- + tăia (după
fr. entrecouper).
întretăia (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (
Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [<
între +
tăia, după fr.
entrecouper].
întretăia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTRETĂIÁ vb. tr., refl. a (se) încrucișa, a (se) intersecta. (după fr.
/s'/entrecouper)
întretăia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!întretăiá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 1
sg. mă întretái, 2
sg. te întretái, 3
se întretáie, 1
pl. ne întretăiém, 2
pl. vă întretăiáți; conj. prez. 3
să se întretáie; ger. întretăíndu-se; part. întretăiátîntretăià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întretăià v.
1. a tăia în diferite locuri;
2. fig. a întrerupe adesea:
vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL.