întreprinzător - explicat in DEX

întreprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. – Întreprinde + suf. -ător.

întreprinzător (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor].

întreprinzător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)

întreprinzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*întreprinzătór, -oáre adj. Îndrăzneț, intrepid: general întreprinzător. S. m. Rar. Antreprenor.

întreprinzător (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE (‹ întreprindere) adj., s. m. 1. Adj. Care trece ușor la acțiune, care are inițiativă. 2. S. m. Persoană fizică sau grup de persoane care își asumă sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu capital atras. Î. are ca scop creșterea profitului și valorii firmei prin asigurarea unei flexibilități maxime a activității, în funcție de semnalele pieței.

întreprinzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întreprinzătór (-tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoáre

întreprinzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întreprinzător a. care are curajul de a întreprinde, de a face ceva. ║ m. cel ce întreprinde cu ghiotura anumite lucrări sau furnituri mari.