întrema - explicat in DEX

întrema (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat. ♦ Fig. A se întări. – Et. nec.

întrema (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
întremá (întreméz, întremát), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).

întrema (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întremá (a ~) vb., ind. prez. 3 întremeáză

întremà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].