întregitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. –
Întregi +
suf. -tor.întregitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întregitór adj. m.,
pl. întregitóri; f. sg. și
pl. întregitoáre