întregi - explicat in DEX

întregi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

întregi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 să întregeáscă

întregì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întregì v. a face întreg, a completa.