întrebuințà - explicat in DEX

întrebuința (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința.

întrebuința (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.

întrebuința (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întrebuințá (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințeáză

întrebuințà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință].