întraripa(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNTRARIPÁ,întraripez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) A înaripa. – Întru + aripă.
întraripa(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !întraripá(a ~) (înv., pop.) (în-tra-) vb., ind. prez. 3 întraripeáză
întraripà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) întraripà v. a înaripa.