întortochea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I.
1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită.
2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. –
Lat. *
intorticulare.întortochea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întortocheá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întortocheáză; conj. prez. 3
să întortochéze; ger. întortochínd