întipări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV.
Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare;
fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. –
În + tipări.întipări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întipărí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. întipăréște, imperf. 3
sg. întipăreá; conj. prez. 3
să întipăreáscăîntipărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întipărì v.
1. a face cu tiparul o urmă pe ceva;
2. fig. a grava.