întinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile.
2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. –
Întinde +
suf. -ător.întinzător (Dicționaru limbii românești, 1939)întinzătór n., pl.
oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte [!] pînza țesută.
întinzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întinzătór s. n.,
pl. întinzătoáreîntinzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întinzător n. bățul răsboiului cu care se strânge pe sulul dinainte pânza țesută.