întina - explicat in DEX

întina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

întina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză

întinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.