întemeià - explicat in DEX

întemeia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

întemeia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întemeiá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 să întemeiéze; ger. întemeínd

întemeià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?