însăilà - explicat in DEX

însăila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.

însăila (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
însăilá, însăilez, vb. tranz. – A coase provizoriu. – Cuvânt autohton (Russu 1981).

însăila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
însăilá (-să-i-) vb., ind. prez. 3 însăileáză

însăilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
însăilà v. 1. a coase cu împunsături rare, a prinde cu ață pe unde are să se coase la urmă: a însăila rochea; 2. a împreuna: am însăilat bucățelele ISP.; 3. fig. a începe a face. [V. saià].