însurățel - explicat in DEX

însurățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat² + suf. -el.

însurățel (Dicționaru limbii românești, 1939)
însurățél s., pl. eĭ (dim. d. însurat). Însurat de curînd.

însurățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
însurățél s. m., pl. însurățéi, art. însurățéii

însurățel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
însurățel m. tânăr însurat (mai ales la țărani).