însoțitor - explicat in DEX

însoțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.

însoțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
însoțitór adj. m., s. m., pl. însoțitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. însoțitoáre

însoțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
însoțitor m. cel ce însoțeste.