însingura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I.
Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. –
În + singur.însingura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)însingurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
însingureáză