înrăma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I.
Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. –
În + ramă.înrăma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înrămá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înrămeáză