înrobitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care înrobește pe cineva. –
Înrobi +
suf. -tor.înrobitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înrobitór adj. m.,
s. m.,
pl. înrobitóri; f. sg. și
pl. înrobitoáre