înregistrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj.,
s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. –
Înregistra +
suf. -tor.înregistrator (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [<
înregistra +
-tor].
înregistrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr.
enregistreur)
înregistrator (Dicționaru limbii românești, 1939)*înregistratór, -oáre adj. și s. Care are funcțiunea de a înregistra. V.
registrator.înregistrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înregistratór1 adj. m.,
pl. înregistratóri; f. sg. și
pl. înregistratoáreînregistrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înregistratór2 s. n.,
pl. înregistratoáreînregistrator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înregistrator m. cel ce înregistrează.