înnăscut - explicat in DEX

înnăscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).

înnăscut (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus].

înnăscut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné)

înnăscut (Dicționaru limbii românești, 1939)
înnăscút, V. înăscut.

înnăscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. înnăscútă, pl. înnăscúte

înnăscut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înnăscut a. adus odață cu nașterea: idei înnăscute.